Cum am ajuns să desconsider lampioanele

La început, le-am privit cu scepticism. În timp, mai exact prin anul 2012, îmi era indiferent dacă erau sau nu fericite. Întotdeauna înveți, motiv pentru care am ajuns la nivelul în care nu mai sunt de acord cu utilizarea acestora obiecte inutile și periculoase.

Pe criserb.com se lansese o întrebare acum câteva săptămâni referitoare la locul unde ajung acest obiecte. Articolul respectiv poate fi citit aici. Încă o dată mi s-a confirmat faptul că nu aduc beneficii nici persoanelor, nici mediului. Lampioanele nu sunt 100% biodegradabile. De fiecare dată rămâne ceva în urma lor. Unde ajunge? În păduri, în diverse spații verzi, în râurile pe care nu le vom mai avea mult timp.

sursă @WestMidsFire via Storify

Un al doilea motiv pentru care am ajuns aici este reprezentat de pericolul la care sunt expuse așezările umane, dar și pădurile. Pot zbura câțiva kilometri și, indiferent de direcția vântului, nu ai cum să știi unde ajung și, mai ales, dacă se sting. Pot provoca incendii. Aici puteți găsi câteva imagini de la incendiu din Marea Britanie provocat de aceste chinezerii ieftine.

Pentru o plăcere vizuală de cinci secunde merită oare să ne asumăm un risc așa de mare? Merită să accentuăm pericolele la care supunem împrejurimile? Merităm să dăm până și un leu pe aceste obiecte pe care le aprindem și le aruncăm când le dăm drumul în zbor?